Trecuse ceva timp de când nu vorbeam franceza. Douăzeci și opt de zile mai exact. Poate că nu pare multă vreme, dar sunt nou în Franța de trei ani și urmăresc cursivitatea. Din păcate, învățarea limbii nu este ca mersul cu bicicleta, darămite cu o baghetă în mână.
În ciuda faptului că sunt american, aș fi făcut așa les Parisiennes și a plecat din oraș pentru luna august. După mai bine de trei săptămâni de salutări cu un singur sărut și o îmbrățișare, m-am întors la Paris o săptămână timidă de la rentrée (gândiți-vă „înapoi la școală”, dar mai șic), temându-vă de scufundarea completă. Am reușit să-mi umplu pastilele anticoncepționale și să cumpăr timbre la oficiul poștal, dar în mod clar eram încă departe de statutul de doctor. Știam exact de ce aveam nevoie: o ceară pentru bikini.
Există multe modalități prin care cineva poate deveni mai confortabil vorbind într-o altă limbă și aș fi încercat mai multe de când m-am mutat la Paris cu unele cunoștințe preexistente datorită Madame Barry și prima perioadă franceză în jurul anului 1994: un schimb conversațional de tip speed dating, în care fiecare dintre ei are cinci minute pentru a vorbi în limba pe care încercați să o învăța; un schimb de limbaj de întâlniri propriu-zis, unde te duci cu speranțele de a te îndrăgosti, dar ajungi mai impresionat de capacitatea lor de a conjuga verbele; o lecție de limbă individuală; un curs de grup; ieșiri de cinema cu subtitrări și multe altele.
Am ajuns să-mi dau seama, totuși, că cel mai bun loc pentru a exersa este când mă întind pe spate, pantalonii jos, într-o cameră fără ferestre la fiecare șase săptămâni (dați sau luați) cu ceara mea Anaïs la Les Petits Soins. Chiar și a învăța cum să-și pronunțe numele a fost o provocare: An-na-eese.
Nu este nimic mai umilitor decât încercarea de a comunica într-o limbă cu care nu sunteți familiarizați - cu excepția, să zicem, a avea ceara fierbinte răspândită pe coapsele interioare cu picioarele în aer. M-am obișnuit să-i combin pe cei doi, deoarece factorii de umilință pentru fiecare par să se anuleze reciproc. Ca să spun, este greu să îmi pese dacă șoseta de pe piciorul stâng se potrivește cu șoseta din dreapta atunci când nici măcar nu găsesc cuvintele pentru „pistă de aterizare”. (De fapt se numește le ticket de metro datorită asemănării formei sale dreptunghiulare.)
Când vine vorba de a vorbi o limbă străină, franceză sau altfel, nu este neapărat vorba despre infinitive și subjunctive sau despre feminin versus masculin. Este vorba de încredere. Și, în timp ce flexez alți mușchi ciudați, mă simt mai puțin timid exercitându-i pe cei din varietatea lingvistică. De fapt, în timp ce căutam modalități de a mă distrage de la experiența altfel incomodă, vorbesc cu Anaïs despre ce filme am văzut, unde am fost în vacanță și am avut probleme, toate acestea duc la inevitabilele mele încurcături și, fără griji, i-am cerut să corecteze pe mine:
„Deci, așteptați, ați numi o întâlnire a întâlnire sau este prea formal? ”
„La ce echivalează femeia mec (cuvântul obișnuit pentru un tip)? ”
„Cum spui„ spânzurat ”?
În ciuda a ceea ce ați putea crede, ultima întrebare se referă la peretele de plante decorative pe care l-am instalat în noul meu apartament.
De obicei, nu vorbesc cu atâta abandon. Continu să confund gusturile jaune și jeune („Galben” și „tânăr”) sau tu și tu („Tu” și „tu”), ceea ce pentru un scriitor, care rușină în tăcere nativii de limbă engleză atunci când confundă „lor” cu „acolo”, este umilitor.
Aș fi iertat pentru tu vs. tu alunecare cu Anaïs, desigur. La urma urmei, tu tu este cineva pe care nu-l cunoști sau care este superior sau te servește într-un fel: șofer de taxi, barman, doctor și probabil unchiul mare al prietenului tău, Jean-Claude, dar tu tu este prieten, familie și copii. Din punct de vedere tehnic, Anaïs se încadrează în fosta categorie, dar Anaïs se uită și în părțile intime ale regiunilor mele inferioare timp de aproximativ 25 de minute, așa că aș spune că mă cunoaște destul de bine.
Prin urmare, rămâne singurul dilem despre care încă n-am întrebat-o, mai ales pentru că mi se spune că, în general, se întâmplă de unul singur.
Înaintea les vacances, când am sunat pentru a-mi programa următoarea întâlnire, m-am străduit, ca de obicei, să traduc ceasul de 24 de ore când aleg un interval de timp. Femeia a simțit incapacitatea mea de a calcula și a început să vorbească în engleză.
„O, MULȚUMESC DUMNEZEU!” I-am spus, contemplând brusc dacă să rezerv cu ea în loc să-mi bătut drum printr-o altă sesiune cu Anaïs. Dar dacă sunt sincer sincer, a vorbi în orice limbă în timpul unei astfel de experiențe nu este în partea de sus a listei mele pentru modalități de a petrece o jumătate de oră, așa că am păstrat-o cu fata mea, Anaïs. În plus, mi-am amintit cât de satisfăcător este să plec lipsit de ceva ce nu vreau, dar plin de ceva ce fac: curaj.
Chiar mai bine? Cuvântul funcționează în ambele limbi.
Descoperiți și mai multe tratamente internaționale de înfrumusețare:
Ghidul editorului de frumusețe pentru Marrakech6 Spa-uri de Aeroport pe deplin legitime pe care trebuie să le cunoașteți5 rutine internaționale de înfrumusețare încercate de un scriitor neîntrerupt
Cum este să te înmoaie în Laguna Albastră din Islanda? Aflați mai jos: